Când s-au văzut
pentru prima oară coloana ei vertebrală a vibrat precum o coardă de vioară. Cu
timpul a înțeles că a fost prima notă de pe portativul vieții, prima notă a cântecului
lor…A urmat o perioadă de cunoaștere,
ea cu vioara, el cu-o chitară...un frumos
joc, cu demonstrații care mai de care mai spectaculoase. Și-au dovedit rând pe
rând calitățile, au concurat unul împotriva celuilalt, și-au criticat aspru
defectele. Aveau o sete nebună de cunoaștere. Își petreceau nopțile gândindu-se fiecare la ce ar putea
să facă în ziua următoare, se trezeau dimineață și începeau să deseneze note și să scrie versuri, cu toate astea nu reușeau să găsească ceea ce căutau cu
ardoare. Treptat și-au potolit setea, demonstrațiile au devenit din ce în ce
mai agresive iar oboseala a început să își spună cuvântul...Au decis să renunțe, sperând să găsească în
liniștea nopții
puterea de a merge mai departe. Pe ritm de tobe viața
i-a adus înapoi împreună, sfioși dar plini de speranță au decis să petreacă împreună o
noapte, să încerce pentru ultima dată să găsească ceea ce căutau. Au început
din nou să deseneze note și să scrie versuri. A urmat o noapte albă, cești multe de
cafea, dorință și frustrare, speranță și oboseală...la răsărit de
soare au reușit să găsească ceea ce căutau...Armonia...și totul a pornit dintr-o notă tatuată pe-o vertebră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu