O dimineață leneșă, cu pași molcomi
am reușit să pun ibricul pe foc. Mirosul de cafea proaspătă mă readuce cu
picioarele pe pământ. Te aștept și știu că trebuie să sosești din clipă în
clipă. Vii grăbită ca întotdeauna, cu frigul în oase mă saluți fugar și te înfofolești în primul pulover pe care îl găsești pe hol. Îți dau papucii mei de
casă, pe care i-am ținut până în ultimul moment în picioare ca să fie cât
mai calzi. Agitată ca întotdeauna te repezi în bucătărie, iei în grabă două
căni, una cât mai mare pentru tine. Deși te foiești neîncetat până îți găsești
locul preferat pe colțar, nu am cum să nu observ că ochii ți-s umbriți de cearcăne...o observație
pe care nu o rostesc deocamdată. Îți aprinzi o țigară ...cu greu mă abțin să nu
îmi aprind și
eu una...Nu ne-am văzut de ceva vreme,fiecare
are drumul ei...avem ritmuri și bătăi de inimă diferite. Cu o oarecare
stângăcie, începi să îmi povestești viața ta din ultimul timp. Ne oglindim
chipurile în ceștile din fața noastră și una în ochii celeilalte...nu e nevoie
de prea multe cuvinte în conversațiile noastre. Prietenia noastră se află deja
la maturitate, nu are nevoie de confesiuni emoționante sau vreo probă de
verificare. Am trecut deja prin etapele respective. E suficient să fim una
lângă cealaltă. Foarte rapid facem sinteza vieților noastre apoi intrăm în
povești spuse mai mult pe șoptite. Începe analiza. Ne punem reciproc sub lupă,
nu pentru a ne judeca sau justifica ci pentru a ne simți coloana mai ușoară,
ne eliberăm de "povara faptei". Privind una prin ochii celeilalte întotdeauna
lucrurile par mai simple și mai clare, ca și cum lucrurile au fost învăluite în ceață până acum. Ne spunem și bune și rele, trecem prin diverse roluri
rând pe rând, te cert și mă cerți, te ascult și mă sfătuiești, mă faci să râd și te fac să râzi. M-am liniștit când mi-ai spus că umbrele de pe chipul tău
se datorează setei de viață, ritmului nebunesc pe care îl
are inima ta. Cu toate asta te cert pe un ton matern și îți spun să ai mai
multă grijă de
tine...și în secunda doi cotrobăi prin frigider
să încropesc un mic-dejun...
...
Aud alarma ceasului...Mirosul
de cafea mă îndeamnă să mă
dau jos din pat, cu toate astea primul lucru pe care îl
fac este să îți
las un mesaj: Bună dimineața,
primăvară! Ne
vedem astăzi la o cafea?

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu