Momentul "tu cu tine"

Îmi plac momentele în care reușesc să fiu doar eu cu mine dar îmi pare rău că nu reușesc niciodată să fac liniște în capul și inima mea în astfel de momente. Nu știu cum să iau pauză, nu știu cum sa inspir-expir și capul să îmi fie gol... în permanență îmi aleargă gânduri, stări, ipoteze, ipostaze, instantanee și altele prin cap. Sufăr de un ADHD "mental și emoțional". Totuși, oricât de obositor ar fi, știu că tot ce e mai frumos în mine ia naștere din fuga asta nebună. Dacă poți să iei pauză, ia cel puțin o pauză pe săptămâna, fă un ritual din pauzele tale, fie ca alegi o baie lunga, o plimbare pe plaja sau doar stai la masa din bucătărie... și cel mai important: nu gândi și nu simți nimic...dacă nu reușești  încetinește ritmul "externalizând"  ideile, stările și sentimentele...fie ca scrii, desenezi, dansezi sau alergi...la propriu.

Către mine, - partea a IIa

     Probabil că ești foarte ocupată,  ai o vârstă, nu ai timp de prostii dar aș vrea să citești rândurile de mai jos. Îmi închipui că la 30-35 de ani alte priorități, job, casă și cine știe 1-2 copii. Mi-ar plăcea să știu că ești mămica, și sper una bună. Ceea ce vreau să îți spun este că sper că nu te-ai schimbat, că  ești la fel de copil atunci când trebuie (fie, la vârsta ta puțin mai rar ca la vârsta mea), că zâmbești mult și că ai sufletul la fel ca al meu. Probabil că acum privești cu nostalgie în urmă la vârstă de 25 de ani, începutul vieții în doi și tot drumul petrecut împreună, dar amintește-ți cât de mult îți doreai stabilitate și liniște în ritmul nebunesc al vieții de acum 5-10 ani. Da-le naibii de riduri dacă au început să apără! Sper că ești puternică și mai ales atunci când te supără copiii, sper în ochii lor să vezi dorința ta de-ai avea din trecut. Te mai sfătuiesc să faci în așa fel încât să ai timp pentru tine și pasiunile tale: desenează, pictează, scrie și gătește de câte ori simți nevoia. Sunt sigură că vei aplica ceea ce ai învățat până în 25 de ani și anume să te bucuri de lucrurile mici ale vieții, o rază de soare, un curcubeu, un val albastru, o bătaie de aripi sau un covor de frunze uscate. Nu am idee pe unde îți umblă acum piciorușele dar acolo unde ești cu siguranță ai făcut dintr-o casă un cămin. Răsfață-te cu un pahar de vin roșu atunci când vrei un moment doar "cu tine". Spune-le și mai ales arată-le celor dragi cât îi iubești și cât sunt de importanți pentru tine. Ia-ți de mână soțul și fugiți într-un weekend undeva departe. Petrece timp cu mama.  Vorbește des cu sora . Râzi alături de fratele tău, devenit deja bărbat în toată firea. Cumpără cel puțin un animal pentru cei mici. Poartă tocuri și ruj puternic.

     Alte sfaturi nu am, dar am încredere în tine (poate mai multă decât o să ai tu vreodată încredere în tine în momentul "prezent").

 Cu drag,
 Tu, la 25 de ani.

Către mine,

  Știu că ai 16 ani și știu că tu acum crezi că le știi pe toate...dar ai puțină răbdare, hai să stăm puțin de vorbă. Ia loc, inspiră și expiră și relaxează-te...cu siguranță crezi că ai altele muuult mai importante de făcut, dar dacă poți sta puțin chiar am câteva lucruri pe care vreau să ți le spun. Lasă-mă să îmi pun o ceașca de cafea, da știu că tu nu bei cafea, nici ceai...urăști ceaiul, așa că o să îți pun un pahar de "cola". Știu că nu fumezi, nici eu nu fumez, m-am lăsat dar tu te vei apuca în curând. Da, tu - tot tu te vei și lăsa de fumat și apropo în timp o să îți placă să bei ceai. Te-ai liniștit? Bine, aș vrea să îți spun să trăiești viața așa cum trebuie, să fi puternică și mereu cu zâmbetul pe buze, nu îți fă griji indiferent ce se va întâmpla nu te vei schimba, vei rămâne mereu aceeași și vei crede că ești mereu alta. Vei crede că iubești și vei suferi...stai liniștită vei întâlni iubirea adevărată și vei știi asta din primul moment, din clipa în care veți face cunoștință. Vei întâlni oameni pe care vei vrea să îi păstrezi în viața ta indiferent de obstacole sau "trecerea timpului” și oameni pe care ai fi vrut să nu îi întâlnești niciodată, îi vei judeca dar la un moment dat vei face pace cu ei și implicit cu tine. Te vei judeca și o vei face aspru, vei fi "tiranica” cu tine...fii mai blândă. Da știu că ești căpoasă și uneori răutăcioasă, dar mai știu că astea toate vin din cauza faptului că nu te cunoști, te vei descoperi treptat treptat...la vârsta mea tot în proces de cunoaștere vei fi. O știi pe colega ta, tipa pe care nu o suporți acum? Ei bine, îți va deveni cea mai bună prietenă în curând. Vei deveni mătușă, iar privind în ochii nepoatelor tale vei înțelege ce înseamnă "instinct matern". Nu te mai supăra când sora ta îți ia lucrurile fără să îți spună, o să facă asta toată viață iar cu timpul iți vei aminti cu drag de momentele astea. Ești o fire sensibilă, acceptă asta. Mai știu că acum ai totul oarecum planificat în căpșorul ăla al tău cu nori roz, copii până în 25 de ani, carieră înfloritoare...viața are alte planuri cu tine. Ce s-a întâmplat? Nu te întrista, vei avea o viață frumoasă și plină de provocări - ești o fire curioasă așa că vei face față acestor provocări și vei învăța mereu câte ceva nou. Știu că ai multe semne de întrebare și mai știu că nu ai curajul să le rostești, uită de întrebări - vei găsi singură răspunsuri la momentul potrivit. Nu-ți fă griji de siluetă, vei slăbi, te vei îngrășa, vei slăbi la loc și tot așa, da știu că nu îți place ce auzi dar asta ești tu -100% emoție în tot ceea ce faci, inclusiv când te vei apuca de gătit. Da, tu! Vei găti și vei face treabă și nu te vor mânca puricii așa cum mama încearcă să te sperie acum ca să fi mai harnică. Fă ceea ce simți, cum și când simți. Trăiește fiecare moment așa cum te știu. 

Am câteva sfaturi pentru ține: ascultă-ți mai atent instinctele, petrece cât mai mult timp cu familia, desenează și scrie mai mult. 

Ai grijă să îi spui mamei cât mai des că o iubești,că e un model pentru tine și mulțumește-i pentru ceea ce ești și ceea ce vei fi. 

 Acum aș vrea să îți spun că mă bucur că ai avut răbdare să mă asculți. Aș mai vrea să îți spun că sunt mândră de tine și că îți mulțumesc. Încă nu știi cât de multe mă vei învăța.

Cu drag,
Tu, la 25 de ani

  

Meteosensibilitate

Indiferent de ce–ți va aduce ziua, când ești trezit de soare ai o mai mare deschidere către viață. Prin comparație aș putea spune că este aceeași diferență între o dimineață în care ești trezit cu mângâieri și chicoteli și o dimineață în care zgomotul strident al alarmei este primul lucru pe care îl auzi.

Tandem

 

      Când s-au văzut pentru prima oară coloana ei vertebrală a vibrat precum o coardă de vioară. Cu timpul a înțeles că a fost prima notă de pe portativul vieții, prima notă a cântecului lor…A urmat o perioadă de cunoaștere, ea cu vioara, el cu-o chitară...un frumos joc, cu demonstrații care mai de care mai spectaculoase. Și-au dovedit rând pe rând calitățile, au concurat unul împotriva celuilalt, și-au criticat aspru defectele. Aveau o sete nebună de cunoaștere. Își petreceau nopțile gândindu-se fiecare la ce ar putea să facă în ziua următoare, se trezeau dimineață și începeau să deseneze note și să scrie versuri, cu toate astea nu reușeau să găsească ceea ce căutau cu ardoare. Treptat și-au potolit setea, demonstrațiile au devenit din ce în ce mai agresive iar oboseala a început să își spună cuvântul...Au decis să renunțe, sperând să găsească în liniștea nopții puterea de a merge mai departe. Pe ritm de tobe viața i-a adus înapoi împreună, sfioși dar plini de speranță au decis să petreacă împreună o noapte, să încerce pentru ultima dată să găsească ceea ce căutau. Au început din nou să deseneze note și să scrie versuri. A urmat o noapte albă, cești multe de cafea, dorință și frustrare, speranță și oboseală...la răsărit de soare au reușit să găsească ceea ce căutau...Armonia...și totul a pornit dintr-o notă tatuată pe-o vertebră...

 Din casa lor se aud acorduri de chitară și unde de vioara.

Dacă...

Dragă mamă, de-aș putea

M-aș face oglindă-n fața ta...

Acel fel

     Fiecare pas pe care îl faci înseamnă un pas mai departe de trecut și un pas mai aproape de viitor. De ce de multe ori ne întoarcem privirea înapoi? Chiar dacă înaintea noastră drumul este clar și drept? Ceea ce simțim în prezent și mai ales CUM simțim este rezultatul trecutului nostru, iar privind înapoi privim la bucățele ce ne-au alcătuit cândva. Pentru că ne e dor de noi cei de atunci sau de sufletele ce ne-au fost alături, de cei care ne provocau diverse reacții chimice (și mai puțin chimice), ce porneau mecanisme modelându-ne în palmele lor în rezultate uimitoare…”acel fel”. De “acel fel” ne este dor și uneori ne fluturăm genele spre trecut. Se spune că trebuie să îți lași trecutul în urmă pentru a te bucura de viitor. Dar cum să faci asta? Când trecutul reprezintă placenta ta, locul și modul în care te-ai format, rădăcină din care s-a născut “eu astăzi”? Placenta ta este tapetată cu părticele din tine, cu fotografii și amintiri, stări și mai ales sentimente, acolo te afli tu la 15 ani, tu la 20 de ani, tu făcând pentru prima dată dragoste, tu plângând cu lacrimi acre…Ce ai mai fi dacă ai renunța la tot, la locul unde te refugiezi atunci când vrei un moment doar cu tine? Când te uiți de jur împrejur și îţi spui ceea ce vrei (sau nu) să auzi, când îți permiți să fii sincer cu tine? Spui ceea ce ai gândit atunci și ceea ce gândești acum. Spui îmi pare rău sau mulțumesc…Spui te iert și mă iert. Te pierzi și te regăsești.

O întrebare

Semnul întrebării.

     Indiferent de vârstă sau semn zodiacal întreaga noastră viață stă sub semnul întrebării. Ne naștem fără să vrem cu întrebări. Cu timpul învățăm să le rostim, le găsim răspunsuri și treptat, treptat ne brăzdăm  sufletul cu întrebări tăiate. Cu fiecare răspuns găsit îngropăm o întrebare și dăm viață alteia. Nu vom scăpa niciodată de ele. Sunt diverse întrebări: adresate nouă, celui de lângă noi,  lumii sau celui de sus; întrebări rostite și întrebări alungate în colțuri întunecate ale minții noastre. Povara sau dar, întrebările sunt cele ce ne poartă dintr-un punct într-altul pe harta vieții. De ce e important să faci ceea ce simți atunci când simți? Pentru că întrebările născute în momentele în care fugi de tine sunt cele mai grele și pentru că umbra lor te va bântui mult timp… făcându-te la un moment dat să îți aduni forțele și  să smulgi întrebarea din piept așa cum smulgi buruienile ce strica o grădină. Îți strângi inima în dinți și rostești întrebarea, dar răspunsul nu va reuși să umple groapa lăsată de rădăcină…deoarece mediul s-a schimbat, circumstanțele sunt altele iar viața și-a urmat cursul…și chiar dacă găsești un răspuns, atașat de el rămâne un pui de întrebare “totuși, ce-ar fi fost dacă?”….

Flori roz

       Punți invizibile. Asta e ceea ce îi leagă pe oameni. Dacă am putea să le vizualizăm ar fi de fapt poduri din diverse materiale....de sticlă, reci și imaculate; din cărămidă, vechi, pline de pânze de păianjeni, din pietre vulcanice, din lemn sau doar din liane și vegetație. Poduri pe care alegem să ne plimbăm, poduri pe care uneori reușim să ne întâlnim la jumătatea drumului…plimbări care de fiecare dată ne poartă către diverse stări și ne trezesc anumite sentimente. De multe ori plimbându-ne pe aceste poduri, ne repoziționam în amintiri comune sau ne transpunem în sufletul celuilalt. Nu-mi amintesc când am început să construim puntea prieteniei noastre. Dar știu că este un pod alb înconjurat de verdeață, flori  roz și parfumate, frunze verzi și bănci galbene. Mai știu că din loc în loc există câte o măsuță cu diverse prostioare, albume cu fotografii, brioșe, ciocolată și un mic radio…Știu că de la bazele podului se aud râsete cristaline și ciripit de primăvară. Îmi place de multe ori să mă plimb pe podul acesta pentru că de fiecare dată reușesc să mă privesc prin ochii tăi, iar asta mă face să mă văd întotdeauna mai bună  decât sunt, mai înțeleaptă şi mai ales mult mai talentată. Privindu-mă prin ochii tăi am mai multă încredere în mine, iau cu avânt fie pixul fie pensulă şi încep să materializez gânduri, stări şi sentimente. Mulțumesc!

Dimineață

O dimineață leneșă, cu pași molcomi am reușit să pun ibricul pe foc. Mirosul de cafea proaspătă mă readuce cu picioarele pe pământ. Te aștept și știu că trebuie să sosești din clipă în clipă. Vii grăbită ca întotdeauna, cu frigul în oase mă saluți fugar și te înfofolești în primul pulover pe care îl găsești pe hol. Îți dau papucii mei de casă, pe care i-am ținut până în ultimul moment în picioare ca să fie cât mai calzi. Agitată ca întotdeauna te repezi în bucătărie, iei în grabă două căni, una cât mai mare pentru tine. Deși te foiești neîncetat până îți găsești locul preferat pe colțar, nu am cum să nu observ că ochii ți-s umbriți de cearcăne...o observație pe care nu o rostesc deocamdată. Îți aprinzi o țigară ...cu greu mă abțin să nu îmi aprind și eu una...Nu ne-am văzut de ceva vreme,fiecare are drumul ei...avem ritmuri și bătăi de inimă diferite. Cu o oarecare stângăcie, începi să îmi povestești viața ta din ultimul timp. Ne oglindim chipurile în ceștile din fața noastră și una în ochii celeilalte...nu e nevoie de prea multe cuvinte în conversațiile noastre. Prietenia noastră se află deja la maturitate, nu are nevoie de confesiuni emoționante sau vreo probă de verificare. Am trecut deja prin etapele respective. E suficient să fim una lângă cealaltă. Foarte rapid facem sinteza vieților noastre apoi intrăm în povești spuse mai mult pe șoptite. Începe analiza. Ne punem reciproc sub lupă, nu pentru a ne judeca sau justifica ci pentru a ne simți coloana mai ușoară, ne eliberăm de "povara faptei". Privind una prin ochii celeilalte întotdeauna lucrurile par mai simple și mai clare, ca și cum lucrurile au fost învăluite în ceață până acum. Ne spunem și bune și rele, trecem prin diverse roluri rând pe rând, te cert și mă cerți, te ascult și mă sfătuiești, mă faci să râd și te fac să râzi. M-am liniștit când mi-ai spus că umbrele de pe chipul tău se datorează setei de viață, ritmului nebunesc pe care îl are inima ta. Cu toate asta te cert pe un ton matern și îți spun să ai mai multă grijă de tine...și în secunda doi cotrobăi prin frigider să încropesc un mic-dejun...

 ...

Aud alarma ceasului...Mirosul de cafea mă îndeamnă să mă dau jos din pat, cu toate astea primul lucru pe care îl fac este să îți las un mesaj: Bună dimineața, primăvară! Ne vedem astăzi la o cafea?

  

Astăzi

         Astăzi ne întâlnim pentru prima oară…sau pentru prima oară aici. Ne întâlnim la o cafea. Ne împărtăşim temerile şi plăcerile, momentele banale şi gândurile ascunse...citim printre rânduri şi gesturi…