Ne este prea frica, prea frica de viata. De ceea ce inseamna aceasta. Frica ne anihileaza sufletul, trairile, puterea prezentului. Timpul? Timpul se scurge fara voia noastra. Intram intr-o lupta nebuna cu viata, cu noi, cu frica de a ne defini. Frica de viitor, de actiunile noastre prezente si viitoare, frica de trecut...De ce ne e frica de trecut? Cand acesta ramane trecut, indiferent de prezent sau de viitor? Frica este o parte din noi pe care trebuie sa o acceptam dar pe care trebuie sa o punem acolo unde ii e locul, intr-un colt. Cel mai greu este atunci cand iti este frica de ceea ce devii, iar tu devii in fiecare zi un nou om, devii suma a ceea ce ai fost, ti-ai creat o baza din trecutul tau, din actiunile si gandurile tale. Ne place sa credem si sa fim liberi dar ne cautam catuse, ne fabricam lanturi din tot ceea ce ne inconjoara. Ne e frica de prea multa libertate. Cu cat o cautam mai mult, cu atat ne incatusam mai tare. Ne cautam limitele, cautam pareri, asteptam reactii ce ar putea impiedia actiunile noastre viitoare...si toate aceste lucruri din frica. Frica de a ne asuma, frica de "da.EU". Si in tot acest timp, timpul.....trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu